Să ai un copil supradotat este mai puțin trist decât să ai un copil cu o dizabilitate, dar nu neapărat mai ușor. Acești copii sunt deseori desincronizați.
|
“Să presupunem că ai un copil supradotat. Cum îl tratezi, cum te porți cu el, în așa fel încât să-i pui în lumină talentul?”
Articolul realizat de Codruta Simina va va aduce multe intrebari si poate, cateva revelatii despre cum sa privim copiii, indiferent ca sunt supradotati, cu o dezabilitate, sau sunt “altfel decat noi”. Vorbind despre supradotati, e remarcabil ce anume spune prof. Solomon “Primul lucru care trebuie găsit pentru un astfel de copil este un context în care să fie acceptat. Așa că aș căuta copii similari, exact ca și cum m-aș confrunta cu o dizabilitate. Și adulți înțelegători.”Ea incepe articolul asa: “Toate familiile au o poveste, dar, în unele cazuri, povestea se suprapune peste o luptă incredibilă cu înțelegerea și acceptarea unui fapt simplu: acela că un copil poate să fie foarte diferit de părinții săi.” Articolul este si o recenzie a cartii “Far from the tree” (Departe de trunchi. Douăsprezece feluri de dragoste. Părinți, copii și căutarea identității) – noul volum al scriitorului american Andrew Solomon. “El clasează poveștile a peste 300 de familii care se confruntă cu grave dizabilități fizice sau psihice ori cu situații pe care societatea le consideră “anormale” – cum este, de pildă, creșterea unui copil rezultat dintr-un viol. Articolul, scris din perspectiva dialogului cu scriitorul Andrew Solomon poarta o imagine vivace si neobisnuita, pornind de la imaginea pe care o are acest scriitor despre soarta felului cum sunt priviti copiii (perceptia parintilor, la asta ne referim). Daca vrei sa citesti intregul articol si sa afli opinia scriitorului Andrew Solomon: click aici. |
