O definitie mai larga care sa ajute la descoperirea copiilor supradotati, exista?
Ce înseamnă un copil supradotat și cum arata el?
Acestea sunt întrebări tot mai frecvente pe care vi le puneți voi dragi părinți. Este destul de dificil să descrii un copil supradotat mai ales că nu există o definiție generală a supradotării.
Definitii
Definiția psihologică are la bază aprecierea supradotării în funcție de prezența unui coeficient de inteligență ridicat (peste 130; psih. dr. Carmen Crețu, 1998).
Totusi, exista o lista de caracteristici de comportamente Click aici corelate cu supradotarea. Daca copilul dvs. intruneste cateva dintre caracteristici, exista probabilitatea sa fie supradotat (nota: 85% dintre parintii care au studiat lista si au ajuns la testare, au corelat corect comportamentele copilului cu supradotarea, care a fost apoi confirmata prin teste la standarde internationale in cadrul Centrului Gifted Education)
Mostenirea
Timp de mulți ani, psihologii, mergand pe urmele lui Lewis Terman, au echivalat supradotații cu ideea de IQ ridicat. Această “moștenire” a supraviețuit până în ziua de azi, iar ideea ca „giftedness” (supradotarea) si un IQ ridicat continuă să fie asimilată, în unele concepții cu supradotarea. Alti cercetatori, cum ar fi JP Guilford au susținut că intelectul nu poate fi exprimat într-un astfel de mod unitar, sugerând mai multe abordări multi fațetate de inteligenta. Mai multe cercetări actuale efectuate în ultimele decenii au oferit sprijin pentru mai multe componente de inteligență. Acest lucru este evident mai ales într-o reexaminare a 16 concepții de inteligenta, care sunt legate între ele în mai multe moduri (Sternberg & Davidson, 1986).
Cele mai multe dintre cercetarile recente referitoare la supradotare fac referire la calități multiple și considera utilizarea exclusivă a unui scor IQ ca o forma inadecvată de masurare a supradotarii. Motivația, inalte concepte despre sine, creativitatea, s-au dovedit a fi calități cheie în concepțiile extinse de supradotare (Siegler & Kotovski, 1986). O concepție extinsa supradotarii care a fost adoptata pe scară largă este cea a lui Joseph Renzulli (1978, 1986) care are in vedere comportamentul copiilor supradotați, este astazi folosita în numeroase scoli din întreaga lume. Această definiție, cu trei componente, este suficientă pentru a permite inclusiv identificarea inclusiv a elevilor supradotati academic cu dizabilități de învățare:
Comportamentul Gifted constă în comportamente care reflectă o interacțiune între cele trei directii de trasaturi ale omului: abilitati peste medie, un nivel ridicat de angajament in activitate, precum și un nivel ridicat de creativitate. Persoanele capabile de a dezvolta un comportament gifted sunt cele care posedă sau au capacitatea de a dezvolta acest set compozit de trăsături și pot face aplicarea acestora în orice zonă cu potențial valoros, referitor la performanțe umane. Persoanele care manifestă sau sunt capabile sa dezvolte o interacțiune între cele trei grupuri necesită o mare varietate de oportunități educaționale și servicii care nu sunt de obicei oferite prin intermediul programelor de instruire obisnuite. (Renzulli & Reis, 1997, p. 8.)
În concluzie, supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element comun caracterul excepţional și rezultând ca urmare a combinării unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate.
Nota: In cadrul Centrului Gifted Education lucram specializat doar cu copii cu IQ egal sau peste 130 la testele internationale SON-R sau WISC IV. Detalii: aici.
